despre Protectie

Stau si ma intreb de unde dracu ne-a venit idea ca suntem cele mai inteligente fiinte de pe planeta asta? Pai am stat noi si am analizat cum am putut, cat am putut si am ajuns intr-un final la concluzia asta tampita. Din nevoia de a ne intelege “colegii de planeta” am inceput sa le studiem comportamentul. Si, sa ne intelegem, studiul asta nu are si nu a avut niciodata un scop constructiv, ci mai degraba unul restrictiv. Adica am invatat sa tinem la locul lor celelalte animale, pentru ca, ulterior, sa ajungem la concluzia ca formularea corecta ar fi “Protectie” pentru aceste actiuni. Si uite-asa a aparut “Protectia mediului”, “Protectia animalelor” s.a.m.d. Dar impotriva cui le protejam ca nu le ameninta nimeni altcineva decat noi? Ma rog. Si suna foarte nobil “protectie”. Adica noi suntem capu' la lantu' trofic si ne permitem da?
Da' niste baieti care se mai ocupau cu ganditu' pe vremuri au zis:”bine, bine, da pe noi cine ne protejeaza?” Adica ok. Noi protejam cum putem, ce putem, inclusiv pe noi intr-o oarecare masura, dar, la nivel macro, pe noi cine ne protejeaza? Ei la diverse momente din istoria omenirii au aparut niste baieti care veneau cu tot felu' de raspunsuri la intrebarea asta. Tot felu' de rezolvari la ecuatia “cine suntem, de unde venim si incotro mergem?” In ecuatia asta au incercat oamenii sa rezume tot ce nu pricepeau ei despre ei. Si-ti dai seama ca unu' care vine cu o solutie careia nu-i poti dovedi negarea e clar ca va deveni un lider de opinie. Nu conteaza ca solutia ramane la stadiul de lema - adica nu poate fi inca demonstrata – dar neputand demonstra nici contrariul si fiind, intr-un oarecare sens, plauzibila, am decis – noi, oamenii - ca asta e una din solutiile corecte – pentru ca fiecare din oamenii astia a venit cu solutia lui. Si ma refer aici la profetii monoteisti. Si primii care au aderat la monoteism au raspandit respectiva solutie cu care erau de acord cat au putut s.a.m.d. pana ce s-a ajuns ca aproape toata omenirea sa fie monoteista. In cuvinte putine s-a cam renuntat la birocratia religioasa. De ce sa dau in mai multe locuri cand pot da doar intr-unul? Unu' e mai usor de protejat. In concluzie ne-am ales, marea majoritate, un protector. Fie ca e Dumnezeu, Allah s.a.m.d. Acu' la intrebarea “da pe El cine-l protejeaza?” s-a raspuns din start printr-un atribut de genul atotputernic. Deci gata. Gagiu' n-are nevoie de protectie, am rezolvat-o. Bun. Da baietii aia care ne-au povestit despre cum e cu ecuatia au cam murit. Si s-au gandit oamenii ca trebuie ceva organizat care sa protejeze “cuvantul sfant”. Si uite-asa hop biserica. Mesagerii pe pamant ai acestor zei, oamenii “atinsi”, purtatorii “harului divin” si alte mii de denumiri siropoase. N-are sens sa vorbim despre ce-au facut ei de-a lungul vremii “in numele Tatalui” ca mi-e scarba. Cert e ca ei sunt uneltele prin care “protectia divina” se rasfrange asupra oamenilor de rand.
Mai nou ne “protejam” impotriva terorismului. Numai cand mi-aduc aminte de decembrie 1989 si de “teroristi” ma pufneste rasu'. Cata panica si cat haos si cata indobitocire. La fel e acum cu americanii si cu Iraku'. I-au declarat pe aia teroristi ca sa fie justificate actiunile “protectoare”. Cacat. Defapt e vorba de resurse naturale si sfere de influenta.
In fiecare zi apare cate o chestie noua de care trebuie sa ne protejam si o alta chestie care ne ajuta sa ne protejam. Sistemul e foarte simplu si eficient, lucru care ma face sa cred ca “protectia” e una dintre cele mai tari afaceri. Te simti in siguranta cata vreme esti convins ca te protejeaza cineva sau ceva. Iti creezi o oarecare normalitate ca sa-ti protejezi un oarecare statut social. Consumi produse care te protejeaza impotriva unor lucruri “nocive” sau nu consumi anumite produse ca sa te protejezi de efectele lor. Cu alte cuvinte... cineva acolo are grija ca tu sa crezi ca ai permanent nevoie de protectie.